FILOGENÉTIC, -Ă, filogenetici, -ce, adj. (Biol.) Care aparține filogeniei, privitor la filogenie. – Din fr. phylogénétique. (Sursa: DEX '98 )
FILOGENÉTIC, -Ă adj. Referitor la filogenie. [Cf. fr. phylogénétique]. (Sursa: DN )
FILOGENÉTIC, -Ă adj. referitor la filogenie. (< fr. phylogénétique) (Sursa: MDN )
FILOGENÉTIC adj. (BIOL.) filetic. (Arbore ~.) (Sursa: Sinonime )
filogenétic adj. → genetic (Sursa: Ortografic )
FILOGENÉTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de filogeneză; propriu filogenezei. /<fr. phylogenétique (Sursa: NODEX )
| filogenetic adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | filogenetic | filogeneticul | filogenetică | filogenetica |
| plural | filogenetici | filogeneticii | filogenetice | filogeneticele |
| genitiv-dativ | singular | filogenetic | filogeneticului | filogenetice | filogeneticei |
| plural | filogenetici | filogeneticilor | filogenetice | filogeneticelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
