FIÍNȚĂ,ființe, s. f. 1. Tot ceea ce are viață (și se mișcă); viețuitoare, vietate. ♦ Spec. Om; persoană. 2. Existență; viață. ◊ În ființă = a) (loc. adj.) existent; b) (loc. adv.) în realitate, aievea. ◊ Expr. A da ființă = a) a da viață, a naște; b) a realiza, a făuri, a concretiza. – Fi + suf. -ință. (Sursa: DEX '98 )
FIÍNȚĂ s. 1. v. existență. 2. v. animal. 3. v. om. 4. v. viață. (Sursa: Sinonime )
Ființă ≠ neființă (Sursa: Antonime )
fiínță s. f. (sil. fi-in-), g.-d. art. fiínței; pl. fiínțe (Sursa: Ortografic )
FIINȚÁ,ființez, vb. I. Intranz. A exista, a fi în ființă; a-și desfășura activitatea. [Pr.: fi-in-] – Din ființă. (Sursa: DEX '98 )
A FIINȚÁ ~ézintranz. A se afla în realitate; a avea ființă; a fi; a exista. [Sil. fi-in-] /Din ființă (Sursa: NODEX )
FIÍNȚĂ ~ef. 1) Ceea ce are viață; vietate; viețuitoare. 2) Existență reală; viață. ◊ A da ~ a) a da viață, a da naștere; b) a realiza, a făuri. [G.-D. ființei; Sil. fi-in-] /<lat. fientia (Sursa: NODEX )
FIINȚÁ vb. v. exista, fi, funcționa, trăi, viețui. (Sursa: Sinonime )
ființá vb. (sil. fi-in-), ind. prez. 1 sg. ființéz, 3 sg. și pl. ființeáză (Sursa: Ortografic )
