FIGURÍNĂ, figurine, s. f. Statuetă de marmură, de bronz, de porțelan etc.; bibelou. – Din fr. figurine. (Sursa: DEX '98 )
FIGURÍNĂ s.f. Figură (2) mică (mai ales statuetă) de porțelan, de bronz etc.; bibelou. [< it. figurina, fr. figurine]. (Sursa: DN )
FIGURÍNĂ s. f. statuetă mică din metal, porțelan, os; bibelou. (< fr. figure, it. figurina) (Sursa: MDN )
figurínă s. f., g.-d. art. figurínei; pl. figuríne (Sursa: Ortografic )
FIGURÍNĂ ~e f. Figură mică, ce reprezintă o ființă și servește ca ornament; statuetă de dimensiuni mici. /<fr. figurine (Sursa: NODEX )
| figurină substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | figurină | figurina |
| plural | figurine | figurinele |
| genitiv-dativ | singular | figurine | figurinei |
| plural | figurine | figurinelor |
| vocativ | singular | figurină, figurino |
| plural | figurinelor |
