FIÁSCO s. n. (Livr.) Eșec total într-o acțiune întreprinsă; insucces, nereușită. – Din it. [far] fiasco. (Sursa: DEX '98 )
FIÁSCO n. livr. Eșec complet; nereușită totală; faliment. [Art. fiascoul; Sil. fias-co] /<it. [far]fiasco (Sursa: NODEX )
FIÁSCO s.n. Insucces total, eșec, nereușită. [Pron. fias-co. / < it., fr. fiasco]. (Sursa: DN )
FIÁSCO s. n. insucces total, eșec, nereușită. (< it. fiasco) (Sursa: MDN )
FIÁSCO s. v. cădere, eșec, insucces, nereușită, picare. (Sursa: Sinonime )
fiásco s. n. – Eșec, insucces. It. fiasco (sec. XIX). (Sursa: DER )
fiásco s. n. (sil. fias-), art. fiáscoul (Sursa: Ortografic )
| fiasco substantiv neutru | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | fiasco | fiascoul |
| plural | — | — |
| genitiv-dativ | singular | fiasco | fiascoului |
| plural | — | — |
| vocativ | singular | fiascoule* |
| plural | — |
* Formă nerecomandată
