FIÁRĂ, fiare, s. f. Animal sălbatic mare; bestie. ♦ Fig. Om extrem de rău, de crud, de violent. – Lat. fera. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

FIÁRĂ s. bestie, dihanie, jivină, lighioană, sălbăticiune, (pop.) gadină, jiganie, (reg.) ciută, sălbăticie, sălbăticime, (Transilv. și Mold.) gad, (Transilv.) sălbăticitură. (~ele pădurii.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

fiáră (fiáre), s. f. – Animal sălbatic, bestie. – Mr. hiară. Lat. fĕra (Pușcariu 601; Candrea-Dens., 582; REW 3264; DAR); cf., it., sp. fera, fr. fier. – Der. fieros, adj. (feroce, crud), creație artificială (sec. XIX), pe baza fr. féroce; fieroșie, s. f. (ferocitate), termen literar; fioros, adj. (feroce; înspăimîntător, cutremurător), cuvînt identic cu fieros, însă popular și modificat prin confuzie cu fior (ultimul sens este artificial și literar; totuși dicționarele îl derivă pe fioros de la fior). Fieratec și înfieratic, adj. (sălbatic, crud), par a fi der. personali ai lui Dosoftei (sec. XVII). (Sursa: DER ) Copy to clipboard

fiáră s. f. (sil. fia-), g.-d. art fiárei; pl. fiáre (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

FIÁRĂ ~e f. 1) Animal sălbatic, de talie mare; bestie. 2) fig. Om crud, nemilos. [G.-D. fiarei; Sil. fia-ră] /<lat. fera (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

!iárba-fiárelor (plantă) s. f. art., g.-d. art. iérbii-fiárelor (Sursa: DOOM 2 ) Copy to clipboard

IARBA-FIÁRELOR s. v. popilnic. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

iárba-fiárelor s. f. (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard