FETOR s.n. (Liv.) Miros puternic, neplăcut. [Cf. it. fetore, lat. foetor < foetere – a puți]. (Sursa: DN )
FETÓR s. n. miros puternic, neplăcut, duhoare. (< it. fetore, lat. foetor) (Sursa: MDN )
| fetor substantiv neutru | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | fetor | fetorul |
| plural | — | — |
| genitiv-dativ | singular | fetor | fetorului |
| plural | — | — |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
