FERMENTÁRE, fermentări, s. f. Acțiunea de a fermenta și rezultatul ei; fermentație. – V. fermenta. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

FERMENTÁRE s.f. Acțiunea de a fermenta și rezultatul ei; fermentație, fermentat. [< fermenta]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

FERMENTÁRE s. 1. v. fermentație. 2. fermentație, (pop.) dospire. (~ unei substanțe.) 3. v. alterare. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

fermentáre s. f., g.-d. art. fermentării; pl. fermentări (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

FERMENTÁ, pers. 3 fermentează, vb. I. Intranz. A se afla în stare de fermentație, transformându-se în alte substanțe sau descompunându-se, alterându-se. – Din fr. fermenter, lat. fermentare. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

A FERMENTÁ pers. 3 ~eáză intranz. (despre unele substanțe lichide sau amestecuri) A fi în proces de transformare sub acțiunea fermenților; a fierbe; a dospi. /<fr. fermenter, lat. fermentare (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

FERMENTÁ vb. I. intr. A fi în stare de fermentație, transformându-se în alte substanțe sau descompunându-se. [< fr. fermenter]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

FERMENTÁ vb. intr. a fi în stare de fermentație, transformându-se în alte substanțe sau descompunându-se. (< fr. fermenter, lat. fermentare) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

FERMENTÁ vb. 1. (pop.) a dospi. (O substanță care ~.) 2. v. altera. 3. v. încinge. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

fermentá vb., ind. prez. 3 sg. fermenteáză (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard