FERÍTĂ, ferite, s. f. Compus al unor metale bivalente cu oxizi de fier, având proprietăți magnetice superioare și conductibilitate electrică redusă. – Din fr. ferrite. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

FERÍTĂ s.f. 1. Mineral care se găsește în stare naturală sub formă de magnetit. 2. Constituent structural al oțelului. [< fr. ferrite]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

FERÍTĂ s. f. 1. mineral în stare naturală sub formă de magnetit. 2. constituent structural al fierului sau oțelului. (< fr. ferrite) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

ferítă s. f., pl. feríte (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

FERÍT, -Ă, feriți, -te, adj. Pus, aflat la adăpost; p. ext. (despre locuri, regiuni etc.) puțin cunoscut, izolat, tăinuit, ascuns. ♦ (Despre ochi, privire) Care ezită să privească pe interlocutor în față. – V. feri. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

FERÍT1 ~tă (~ți, ~te) 1) v. A FERI. 2) Ca-re este ascuns de ochii lumii; tainic. /v. a feri (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

FERÍT2 ~ți m. Sare a acidului feros. /<fr. ferrite (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

FERÍTĂ ~e f. Compus al unor metale cu oxizi de fier, având proprietăți magnetice și conductibilitate electrică înaltă, întrebuințat, mai ales, în tehnică. /<fr. ferrite (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

FERÍT s.m. Sare a acidului feros. [< fr. ferrite]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

FERÍT s. m. sare a acidului feros. (< fr. ferrite) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

FERÍT adj. 1. v. adăpostit. 2. v. d****c. 3. v. furiș. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

ferít s. m., pl. feríți (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard