Dex.Ro Mobile
Vezi 9 expresii

FERICÍT, -Ă, fericiți, -te, adj., s. m. 1. Adj. (Adesea substantivat) Care se află într-o stare de deplină mulțumire sufletească, plin de bucurie. 2. Adj. Care aduce fericire, provoacă mulțumire; care este bun, favorabil. 3. S. m. Primul grad de sfințenie acordat cuiva de sinod sau de papă. – V. ferici. (Sursa: DEX '98 )

FERICÍT adj. 1. (înv. și pop.) norocit, (pop.) ferice. (Om ~.) 2. v. radios. 3. v. binevenit. (Sursa: Sinonime )

Fericit ≠ nefericit (Sursa: Antonime )

fericít adj. m., s. m., pl. fericíți; f. sg. fericítă, pl. fericíte (Sursa: Ortografic )

FERICÍ, fericesc, vb. IV. 1. Tranz. A considera, a socoti pe cineva fericit. ♦ Refl. (Fam.) A se socoti mulțumit, satisfăcut (pentru cele făcute); a se felicita. ♦ (Rar) A felicita. ♦ (Înv.) A slăvi, a proslăvi, a glorifica. 2. Tranz. și refl. A face sau a deveni fericit. – Din ferice. (Sursa: DEX '98 )

FERICITÁ vb. I v. felicita. (Sursa: DEX '98 )

A FERICÍ ~ésc tranz. 1) A face fericit. 2) înv. A ridica în slăvi; a slăvi; a preamări; a glorifica. /Din ferice (Sursa: NODEX )

FERICÍT ~tă (~ți, ~te) 1) și substantival v. A FERICI. 2) Care aduce fericire. Întâmplare ~tă. /v. a ferici (Sursa: NODEX )

FERICÍ vb. (pop.) a noroci. (Soarta îl ~.) (Sursa: Sinonime )

FERICÍ vb. v. binecuvânta, felicita, glorifica, lăuda, mări, preamări, preaslăvi, proslăvi, slăvi. (Sursa: Sinonime )

A ferici ≠ a neferici (Sursa: Antonime )

fericí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fericésc, imperf. 3 sg. fericeá; conj. prez. 3 sg. și pl. fericeáscă (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
ferici   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) ferici fericire fericit fericind singular plural
fericește fericiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) fericesc (să) fericesc fericeam fericii fericisem
a II-a (tu) fericești (să) fericești fericeai fericiși fericiseși
a III-a (el, ea) fericește (să) fericească fericea ferici fericise
plural I (noi) fericim (să) fericim fericeam fericirăm fericiserăm, fericisem*
a II-a (voi) fericiți (să) fericiți fericeați fericirăți fericiserăți, fericiseți*
a III-a (ei, ele) fericesc (să) fericească fericeau ferici fericiseră
* Formă nerecomandată

fericit   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular fericit fericitul ferici fericita
plural fericiți fericiții fericite fericitele
genitiv-dativ singular fericit fericitului fericite fericitei
plural fericiți fericiților fericite fericitelor
vocativ singular
plural

fericita   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) fericita fericitare fericitat fericitând singular plural
fericită fericitați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) fericit (să) fericit fericitam fericitai fericitasem
a II-a (tu) fericiți (să) fericiți fericitai fericitași fericitaseși
a III-a (el, ea) fericită (să) fericite fericita fericită fericitase
plural I (noi) fericităm (să) fericităm fericitam fericitarăm fericitaserăm, fericitasem*
a II-a (voi) fericitați (să) fericitați fericitați fericitarăți fericitaserăți, fericitaseți*
a III-a (ei, ele) fericită (să) fericite fericitau fericita fericitaseră
* Formă nerecomandată