FERICÍRE,fericiri, s. f. Stare de mulțumire sufletească intensă și deplină. ◊ Loc. adv. Din fericire = printr-un concurs de împrejurări favorabile. – V. ferici. (Sursa: DEX '98 )
FERICÍRE s. 1. (livr.) beatitudine, (înv. și pop.) ferice, (înv.) fericie. (Stare de ~.)2. noroc, (pop.) norocire. (A dat ~ peste el.) (Sursa: Sinonime )
Fericire ≠ nefericire (Sursa: Antonime )
fericíre s. f., g.-d. art. fericírii; pl. fericíri (Sursa: Ortografic )
FERICÍ,fericesc, vb. IV. 1. Tranz. A considera, a socoti pe cineva fericit. ♦ Refl. (Fam.) A se socoti mulțumit, satisfăcut (pentru cele făcute); a se felicita. ♦ (Rar) A felicita. ♦ (Înv.) A slăvi, a proslăvi, a glorifica. 2. Tranz. și refl. A face sau a deveni fericit. – Din ferice. (Sursa: DEX '98 )
A FERICÍ ~ésctranz. 1) A face fericit. 2) înv. A ridica în slăvi; a slăvi; a preamări; a glorifica. /Din ferice (Sursa: NODEX )
FERICÍRE ~if. 1) Stare de mulțumire sufletească deplină. 2) Stare de satisfacție deplină. ◊ Din ~ datorită unei împrejurări favorabile. [Art. fericirea; G.-D. fericirii] /v. a ferici (Sursa: NODEX )
FERICÍ vb. (pop.) a noroci. (Soarta îl ~.) (Sursa: Sinonime )
FERICÍ vb. v. binecuvânta, felicita, glorifica, lăuda, mări, preamări, preaslăvi, proslăvi, slăvi. (Sursa: Sinonime )
A ferici ≠ a neferici (Sursa: Antonime )
fericí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fericésc, imperf. 3 sg. fericeá; conj. prez. 3 sg. și pl. fericeáscă (Sursa: Ortografic )
