FERICÍ,fericesc, vb. IV. 1. Tranz. A considera, a socoti pe cineva fericit. ♦ Refl. (Fam.) A se socoti mulțumit, satisfăcut (pentru cele făcute); a se felicita. ♦ (Rar) A felicita. ♦ (Înv.) A slăvi, a proslăvi, a glorifica. 2. Tranz. și refl. A face sau a deveni fericit. – Din ferice. (Sursa: DEX '98 )
FERICÍ vb. (pop.) a noroci. (Soarta îl ~.) (Sursa: Sinonime )
FERICÍ vb. v. binecuvânta, felicita, glorifica, lăuda, mări, preamări, preaslăvi, proslăvi, slăvi. (Sursa: Sinonime )
fericí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fericésc, imperf. 3 sg. fericeá; conj. prez. 3 sg. și pl. fericeáscă (Sursa: Ortografic )
FÉRIC, -Ă,ferici, -ce, adj. (Despre substanțe) Care are în compoziția sa fier trivalent. Acid feric. Oxid feric. – Din fr. ferrique. (Sursa: DEX '98 )
A FERICÍ ~ésctranz. 1) A face fericit. 2) înv. A ridica în slăvi; a slăvi; a preamări; a glorifica. /Din ferice (Sursa: NODEX )
FÉRIC ~că (~ci, ~ce) (despre substanțe și despre compuși chimici) Care conține fier trivalent. /<fr. ferrique (Sursa: NODEX )
FÉRIC, -Ăadj. (Despre substanțe) Care conține fier trivalent în compoziția sa. [< fr. ferrique]. (Sursa: DN )
FÉRIC, -Ăadj. (despre substanțe) care conține fier trivalent. (< fr. ferrique) (Sursa: MDN )
A ferici ≠ a neferici (Sursa: Antonime )
fericá vb. I (înv.) 1. a ferici (pe cineva); a socoti pe cineva fericit. 2. a face bine cuiva. (Sursa: DAR )
féric adj. m., pl. férici; f. sg. férică, pl. férice (Sursa: Ortografic )
