Dex ferfeniți, ferfeniti, definiţie ferfeniți, dex.ro Mobile

FERFENIȚÍ, ferfenițesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Pop. și fam.) A (se) zdrențui, a (se) sfâșia. [Var.: ferfenițá vb. I] – Din ferfeniță. (Sursa: DEX '98 )

A SE FERFENIȚÍ pers. 3 se ~ésc intranz. (despre haine, cărți etc.) A se face ferfeniță; a se rupe în bucăți (prin întrebuințare îndelungată); a se zdrențui. /Din ferfeniță (Sursa: NODEX )

ferfeniți verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) ferfeniți	ferfenițire	ferfenițit	ferfenițind	singular	plural
		(a) ferfeniți	ferfenițire	ferfenițit	ferfenițind	ferfenițește	ferfenițiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	ferfenițesc	(să) ferfenițesc	ferfenițeam	ferfeniții	ferfenițisem
	a II-a (tu)	ferfenițești	(să) ferfenițești	ferfenițeai	ferfenițiși	ferfenițiseși
	a III-a (el, ea)	ferfenițește	(să) ferfenițească	ferfenițea	ferfeniți	ferfenițise
plural	I (noi)	ferfenițim	(să) ferfenițim	ferfenițeam	ferfenițirăm	ferfenițiserăm, ferfenițisem*
	a II-a (voi)	ferfenițiți	(să) ferfenițiți	ferfenițeați	ferfenițirăți	ferfenițiserăți, ferfenițiseți*
	a III-a (ei, ele)	ferfenițesc	(să) ferfenițească	ferfenițeau	ferfenițiră	ferfenițiseră

* Formă nerecomandată