FERENTÁR, ferentari, s. m. Soldat din vechea pedestrime ușoară. – Din lat. ferentarius. (Sursa: DEX '98 )
ferentár (ferentári), s. m. – Soldat din corpul auxiliar. Lat. ferentarius (sec. XIX). Împrumut literar, înv. (Sursa: DER )
ferentár s. m., pl. ferentári (Sursa: Ortografic )
| ferentar substantiv masculin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | ferentar | ferentarul |
| plural | ferentari | ferentarii |
| genitiv-dativ | singular | ferentar | ferentarului |
| plural | ferentari | ferentarilor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
