FENTÁ,fentéz, vb. I. Tranz. (Sport) A deruta pe adversar prin fente1; p. ext. a păcăli, a minți, a înșela. – Din fr. feinter. (Sursa: DEX '98 )
FENTÁvb. I. tr., intr. (Sport) A face o mișcare menită să-l deruteze pe adversar; a fanda (la scrimă). [< fr. feinter]. (Sursa: DN )
FENTÁvb. tr., intr. (sport) a face o mișcare menită să-l deruteze pe adversar; (p. ext.) a păcăli, a înșela. (< fr. feinter) (Sursa: MDN )
fentá vb., ind. prez. 1 sg. fentéz, 3 sg. și pl. fenteáză (Sursa: Ortografic )
FÉNTĂ1,fente, s. f. (Sport) Procedeu tehnic care cuprinde un complex de mișcări, executat rapid, în scopul inducerii în eroare a adversarului și al obținerii unui avantaj asupra acestuia. – Din fr. feinte. (Sursa: DEX '98 )
FÉNTĂ2 s. f. v. fantă. (Sursa: DEX '98 )
FÉNTĂ1 ~ef. sport Manevră de inducere în eroare a adversarului în vederea creării unui avantaj tactic. [G.-D. fentei] /<fr. feinte (Sursa: NODEX )
FÉNTĂ2 ~ef. Tăietură perpendiculară la un obiect de îmbrăcăminte. ~ la o fustă. [G.-D. fentei] /<fr. fente (Sursa: NODEX )
FÉNTĂs. f. (sport) complex de mișcări executate rapid pentru derutarea adversarului și obținerea unui avantaj asupra acestuia. (< fr. feinte) (Sursa: MDN )
féntă (sport, croitorie) s. f., g.-d. art. féntei; pl. fénte (Sursa: Ortografic )