Dex.Ro Mobile
FENOTÍP s. n. (Biol.) Ansamblu de însușiri și caractere care se manifestă în mod vizibil la un individ și care este determinat de baza ereditară și de condițiile de mediu. – Din fr. phénotype. (Sursa: DEX '98 )

FENOTÍP n. biol. Totalitate a particularităților unui individ, care se manifestă în mod vizibil, legate de ereditate și de condițiile de mediu. /<fr. phénotype (Sursa: NODEX )

FENOTÍP s.n. (Biol.) 1. Totalitatea însușirilor caracteristice ale unui organism, care s-au format în procesul dezvoltării individuale. 2. Subunitate a speciei care cuprinde populații diferențiate prin particularitățile fenologice. [< fr. phénotype, cf. gr. phainein – a apărea, typos – tip]. (Sursa: DN )

FENOTÍP s. n. (biol.) totalitatea însușirilor și caracterelor vizibile ale unui organism, rezultat al interacțiunii dintre genotip și mediu. (< fr. phénotype) (Sursa: MDN )

fenotíp s. n. (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
fenotip   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular fenotip fenotipul
plural
genitiv-dativ singular fenotip fenotipului
plural
vocativ singular
plural