FENOMENÁL, -Ă, fenomenali, -e, adj. 1. Care aparține fenomenelor, privitor la fenomene, de natura fenomenelor. 2. (Adesea adverbial) Care posedă o însușire într-un grad atât de mare, încât provoacă uimire, uluiește; extraordinar. – Din fr. phénoménal. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

FENOMENÁL, -Ă adj. 1. Surprinzător, ieșit din comun, uluitor. 2. De fenomen, de natura fenomenelor. [Cf. fr. phénoménal, it. fenomenale]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

FENOMENÁL, -Ă adj. 1. surprinzător, ieșit din comun, uluitor. 2. care ține de fenomen, de natura fenomenelor. (< fr. phénomenal) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

FENOMENÁL adj. 1. v. extraordinar. 2. v. cumplit. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

Fenomenal ≠ ordinar (Sursa: Antonime ) Copy to clipboard

fenomenál adj. m., pl. fenomenáli; f. sg. fenomenálă, g.-d. art. fenomenálei, pl. fenomenále (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

FENOMENÁL ~ă ( ~i, ~e) 1) Care ține de fenomene; propriu fenomenelor. 2) Care uimește prin proprietățile sale; ieșit din comun; extraordinar. /<fr. phénoménal (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard