A pluti în aer = a) (despre un fenomen sau un eveniment) a fi gata să se dezlănțuie, a presimți apariția; b) (despre o afirmație, o situație etc.) a nu se sprijini pe realitate
A scoate (sau a pune) în valoare = a arăta, a demonstra importanța, calitățile esențiale ale unei ființe, ale unui lucru, ale unui fenomen etc.; a scoate în relief, a sublinia
Semn bun (sau rău, prost) = fapt, fenomen căruia i se atribuie însușirea de a prevesti un bine (sau o nenorocire)
FENOMÉN,fenomene, s. n. 1. Manifestare exterioară a esenței unui lucru, unui proces etc., care este accesibilă, perceptibilă în mod nemijlocit. 2. Proces, transformare, evoluție, efect etc. din natură și din societate. ♦ Fapt. 3. Aspect, întâmplare, ființă, obiect care surprinde (prin calități, noutate etc.). – Din fr. phénomène. (Sursa: DEX '98 )
FENOMÉNs.n.1. Categorie a dialecticii materialiste, corelativă cu esența, desemnând aspectul exterior în care se manifestă esența lucrurilor și a proceselor, care este perceput în mod direct prin organele senzoriale; ansamblul însușirilor unui lucru care pot să se schimbe între anumite limite specifice fără ca lucrul să înceteze de a mai fi el însuși; orice aspect al naturii în mișcare perceptibil prin simțuri. 2. Ceea ce surprinde prin noutatea sau raritatea sa; lucru, întâmplare, ființă extraordinară. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. phénomène, it. fenomeno, cf. gr. phainomenon – ceea ce apare]. (Sursa: DN )
FENOMÉN1s. n. 1. manifestarea exterioară a esenței lucrurilor și proceselor. 2. proces, transformare, evoluție din natură și din societate. 3. ceea ce surprinde prin noutatea sau raritatea sa; lucru, întâmplare, ființă extraordinară. (< fr. phénomène, gr. phainomenon) (Sursa: MDN )
FENOMÉN ~en. 1) Manifestare externă a unei realități. 2) Proces din natură sau din societate. ~ social. ~ natural. 3) Eveniment real; fapt din realitate. 4) Ființă sau obiect cu calități rare, suprinzătoare. 5) Persoană bizară. /<fr. phénoméne (Sursa: NODEX )
