FATUITÁTE s. f. (Livr.) Îngâmfare, înfumurare care ascunde prostia. [Pr.: -tu-i-] – Din fr. fatuité, lat. fatuitas, -atis. (Sursa: DEX '98 )
FATUITÁTE f. Atitudine de înfumurare sfidătoare și disprețuitoare; trufie; vanitate. [Art. fatuitatea; G.-D. fatuității; Sil. -tu-i-] /<fr. fatuité, lat. fatuitas, ~atis (Sursa: NODEX )
FATUITÁTE s.f. Îngâmfare, înfumurare. [Pron. -tu-i-. / cf. fr. fatuité, lat. fatuitas – prostie]. (Sursa: DN )
FATUITÁTE s. f. îngâmfare, înfumurare. (< fr. fatuité, lat. fatuitas) (Sursa: MDN )
fatuitáte s. f. (sil. -tu-i-), g.-d. art. fatuității (Sursa: Ortografic )
| fatuitate substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | fatuitate | fatuitatea |
| plural | — | — |
| genitiv-dativ | singular | fatuități | fatuității |
| plural | — | — |
| vocativ | singular | fatuitate, fatuitateo |
| plural | — |
