- (A fi) mâță blândă = (a fi) prefăcut, ipocrit, fățarnic
- A fi cu două limbi sau a avea mai multe limbi = a fi mincinos, fățarnic, prefăcut
- A umbla (sau a fi etc.) cu crucea-n sân = a) a fi bun, a fi cucernic, a fi evlavios; b) a fi fățarnic, ipocrit
- Om (sau taler) cu două fețe = om ipocrit, fățarnic
FĂȚÁRNIC, -Ă, fățarnici, -ce, adj. (Despre oameni și manifestările lor; adesea substantivat) Lipsit de sinceritate; prefăcut, ipocrit, fals. – Fățare (înv. „fățărnicie” < față) + suf. -nic. (Sursa: DEX '98 )
FĂȚÁRNIC1 adv. Cu fățărnicie. /fățare + suf. ~nic (Sursa: NODEX )
FĂȚÁRNIC2 ~că (~ci, ~ce) și substantival Care denotă lipsă de sinceritate; care vădește duplicitate; ipocrit; duplicitar. /fățare + suf. ~nic (Sursa: NODEX )
FĂȚÁRNIC s., adj. 1. s. v. ipocrit. 2. adj. v. ipocrit. (Sursa: Sinonime )
Fățarnic ≠ sincer, franc, ingenuu, neprefăcut (Sursa: Antonime )
fățárnic adj. m., s. m., pl. fățárnici; f. sg. fățárnică, g.-d. art. fățárnicei, pl. fățárnice (Sursa: Ortografic )
| fățarnic adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | fățarnic | fățarnicul | fățarnică | fățarnica |
| plural | fățarnici | fățarnicii | fățarnice | fățarnicele |
| genitiv-dativ | singular | fățarnic | fățarnicului | fățarnice | fățarnicei |
| plural | fățarnici | fățarnicilor | fățarnice | fățarnicelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
