FARTÁ vb. I. tr. A unge schiurile cu fart. [< fr. farter]. (Sursa: DN )
FARTÁ vb. tr. a unge schiurile cu fart. (< fr. farter) (Sursa: MDN )
fartá vb., ind. prez. 1 sg. fartéz, 3 sg. și pl. farteáză (Sursa: Ortografic )
fârță, fârțe, s.f. (reg.) copil neastâmpărat. 2. femeie plimbăreață, teleleică, fâță, fleoarță. (Sursa: DAR )
fârtă s. f. (A douăzeci și treia literă a alfabetului chirilic; pl. fârte) (Sursa: DMLR )
| farta verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) farta | fartare | fartat | fartând | singular | plural |
| fartează | fartați |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | fartez | (să) fartez | fartam | fartai | fartasem |
| a II-a (tu) | fartezi | (să) fartezi | fartai | fartași | fartaseși |
| a III-a (el, ea) | fartează | (să) farteze | farta | fartă | fartase |
| plural | I (noi) | fartăm | (să) fartăm | fartam | fartarăm | fartaserăm, fartasem* |
| a II-a (voi) | fartați | (să) fartați | fartați | fartarăți | fartaserăți, fartaseți* |
| a III-a (ei, ele) | fartează | (să) farteze | fartau | fartară | fartaseră |
* Formă nerecomandată
| fârtă substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | fârtă | fârta |
| plural | fârte | fârtele |
| genitiv-dativ | singular | fârte | fârtei |
| plural | fârte | fârtelor |
| vocativ | singular | fârtă, fârto |
| plural | fârtelor |
| fârță substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | fârță | fârța |
| plural | fârțe | fârțele |
| genitiv-dativ | singular | fârțe | fârței |
| plural | fârțe | fârțelor |
| vocativ | singular | fârță, fârțo |
| plural | fârțelor |
