FÁRBĂ, fărburi, s. f. (Reg.) Vopsea; culoare. – Din germ. Farbe. (Sursa: DEX '98 )
FÁRBĂ, farbe, s. f. (Reg.) Culoare, vopsea. – Germ. Farbe. (Sursa: DLRM )
FÁRBĂ s. v. culoare, vopsea. (Sursa: Sinonime )
fárbă (fárbe), s. f. – Culoare. Germ. Farbe. Trans., sec. XVII; cf. sb., cr. farba. (Sursa: DER )
| farbă (pl. fărburi) substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | farbă | farba |
| plural | fărburi | fărburile |
| genitiv-dativ | singular | fărbi | fărbii |
| plural | fărburi | fărburilor |
| vocativ | singular | farbă, farbo |
| plural | fărburilor |
| farbă (pl. farbe) substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | farbă | farba |
| plural | farbe | farbele |
| genitiv-dativ | singular | farbe | farbei |
| plural | farbe | farbelor |
| vocativ | singular | farbă, farbo |
| plural | farbelor |
