(A avea) inimă de piatră (sau impietrită) = (a fi) nesimțitor, rău, fără suflet, rece
(A fi) cu inima ușoară = (a fi) fără griji, bine dispus, cu conștiința împăcată
(A fi) cu un picior în groapă (și cu unul afară) = (a fi) foarte bătrân, prăpădit, bolnav; (a fi) aproape de moarte
(A fi) fără (de) obraz = (a fi) nerușinat, necuviincios
(A fi) fără stăpân = a) (a fi) liber, de capul său; (a acționa) după bunul plac; b) (a fi) fără rost, fără căpătâi
(A umbla) de flori de cuc = (a umbla) fără rost
(A vedea) cu ochii liberi = (a vedea) fără ajutorul unui instrument optic
(A ști) ca (pe) Tatăl nostru = (a ști) foarte bine, pe de rost, fără greșeală
(Așa) de-al dracului! = fără nici un motiv, fiindcă așa vreau! 2) Om plin de păcate, rău, crud; om poznaș, isteț, vioi
(Numai) cu numele = de formă, fără să corespundă realității
A (sau a-l) lua (pe cineva) gura pe dinainte = a spune ceva ce nu a vrut să spună, a-și da fără voie gândurile pe față
A (se) face puzderie = a (se) sfărâma, a (se) face praf; a (se) distruge
A (se) face zob = a (se) sparge în bucăți mici, în fărâme; a (se) face praf
A apuca cu gura înainte = a se grăbi să răspundă fără a lăsa pe altul să sfârșească vorba
A arunca (ceva) în spinarea cuiva = a face pe cineva răspunzător de o vină (de obicei fără temei)
A arunca (cuiva ceva) în nas = a spune (cuiva ceva) direct, fără menajamente
A arunca banii în vânt = a cheltui fără socoteală
A arăta (cuiva) ușa = a da (pe cineva) afară dintr-un loc
A azvârli (sau a băga) moartea-n țigani = a) a învinui pe nedrept pe cineva, a da vina pe alții; b) a lansa o idee, un proiect fără finalitate, care provoacă doar confuzie, derută
A bate apa în piuă = a vorbi mult și fără rost
A bate ceamburul = a umbla fără rost, a bate drumurile; a pierde vremea, a sta degeaba
A bate câmpii = a vorbi aiurea, fără noimă
A bate ulițile = a umbla fără rost, haimana; a hoinări
A băga mâinile până-n (sau până la) coate = a fura mult și fără jenă
A curge pânză = a curge fără întrerupere
A cădea măgăreața pe cineva = a avea de suportat o neplăcere, o acuzație, o pedeapsă etc. fără a fi vinovat
A călca popește = a fi mândru fără motiv, a-și da ifose, a face pe grozavul
A căra (sau a duce) apă cu ciurul = a face o muncă zadarnică, a lucra fără spor; a nu face nici o treabă
A da (cuiva) mură-n gură = a-i da (cuiva) ceva de-a gata, fără să facă cel mai mic efort
A da (cuiva) papucii = a da (pe cineva) afară, a obliga (pe cineva) să plece
A da (cuiva) pașaportul = a alunga, a expedia (pe cineva); a da (pe cineva) afară din serviciu
A da chiorâș prin ceva = a se repezi fără a lua seama peste ce calcă
A da din coate = a) a-și face loc împingând pe alții; b) a lupta (fără scrupule) pentru a ieși dintr-o încurcătură, pentru a obține o situație
A da lecții (sau meditații) = a preda lecții în afara școlii
A da orbiș = a lovi fără cruțare
A da în foc = a se umfla, a curge afară din vas
A face (pe cineva sau ceva) harcea-parcea = a tăia (pe cineva sau ceva) în bucăți, a face fărâme; a distruge, a nimici
A face o treabă până în tindă = a începe un lucru fără a-l termina
A face pe râiosul = a fi mândru sau înfumurat fără motiv; a-și da aere
A face un lucru cu ochii închiși = a face un lucru foarte ușor, fără dificultate, fără ezitare
A fi (sau a cădea) pe bec = A fi sau a ajunge într-o situație fără ieșire; a i se înfunda, a o păți
A fi (sau a sta ca o) pisică plouată = a fi abătut, descurajat, fără chef; a arăta prost, a avea o ținută necorespunzătoare
A fi de pe drumuri = a fi fără familie, fără locuință stabilă, fără rost în viață
A fi fără conștiință = a fi lipsit de scrupule
A fi fără inimă sau a fi rău (sau câinos, negru) la inimă = a fi rău, înrăit
A fi gros de obraz = a fi fără rușine, îndrăzneț
A fi mort fără (sau după) cineva sau ceva = a nu putea trăi fără cineva sau ceva, a fi îndrăgostit de cineva sau de ceva; a ține mult la cineva sau la ceva
A fi prea din cale-afară (sau prea de tot) = a depăși orice limită admisă
A fi slobod la gură = a vorbi mult și fără sfială, depășind uneori limitele bunei-cuviințe
A fi slobod la limbă (sau limbă slobodă) = a spune multe cu sinceritate și fără prudență, a spune și ce nu trebuie
FẮRĂ, conj., prep. I. (Urmat de o propoziție circumstanțială de mod sau de un infinitiv care îi ține locul, are valoarea unei negații) A ascultat fără să răspundă nimic. ♦ (Urmat de o propoziție concesivă sau de un infinitiv care îi ține locul) Deși nu..., cu toate că nu... Fără să fie desăvârșit, e mulțumitor.2. (Reg.; după negație, cu sens adversativ) Ci, dar. ♦ (Înv.; adverbial) Decât, (în) afară de...; exceptând pe... II. Prep. 1. (Introduce complemente circumstanțiale de mod și atribute, conținând ideea de excludere) Lipsit de... Om fără necazuri. ♦ (În legătură cu cuvinte care arată cantitatea sau măsura, indicând cât lipsește până la o măsură deplină) Este ora zece fără cinci minute. ♦ (În operații aritmetice de scădere) Minus, mai puțin. Patru fără doi.2. (Introduce complemente circumstanțiale sociative negative) Pot eu să trăiesc și fără tine. ♦ (Introduce complemente circumstanțiale instrumentale negative) A scos cuiele fără clește. – Lat. foras „afară”. (Sursa: DEX '98 )
FẮRĂ1prep. 1) (exprimă un raport privativ, indicând lipsa, privațiunea, excluderea) Lucrează fără întrerupere. 2) mat. (exprimă un raport limitativ, indicând operația scăderii) Minus. Cinci fără trei. 3) (exprimă un raport de insuficiență a unei părți dintr-un întreg) Este ora 12 fără douăzeci de minute. /<lat. foras (Sursa: NODEX )
FẮRĂ2conj. (exprimă un raport privativ) Fără să ochească, a nimerit în țintă. /<lat. foras (Sursa: NODEX )
FĂRĂ adv. 1. (înv.) bez. (A dat tributul, ~ plocon.)2. v. minus. (Sursa: Sinonime )
FĂRĂ conj. v. ci, dar, însă, numai. (Sursa: Sinonime )
TELEGRAFIE FĂRĂ FÍR s. v. radiotelegrafie. (Sursa: Sinonime )
fáră,fáre, s.f. (înv.) neam, ginte, națiune; soi. (Sursa: DAR )
fáră s. f. – Castă, rasă. – Mr. fară. Ngr. φαρα, cf. alb. farë (Meyer 100; Philippide, II, 641), bg. fara (Berneker 279). Pare să provină din longob. fara (Pușcariu, Dacor., VII, 293; Giuglea, Dacor., II, 396; DAR), și a fost citat ca element v. germ. în rom., nejustificat, se pare, întrucît este vorba de un cuvînt împrumutat dintr-un idiom balcanic, în epocă recentă. În același timp, este cuvînt incert, întrebuințat de patru ori de Petru Maior, care folosește adesea cuvinte mr. (și acesta pare a fi cazul lui fară) și o dată într-un text popular din Hațeg, în care este posibil să fie o pătrundere a mr. După Mladenov 660, cuvîntul ar fi de origine tc. (Sursa: DER )
fắră prep. – 1. Lipsit de. – 2. În afară de, fără a ține seama. – 3. (Conj.) Ci, dar. – Var. făr’. Mr. fără, megl. făr, fǫr, fară, istr. făr de. Lat. fŏrās (Pușcariu 581; Candrea-Dens., 549; REW 3431; DAR); cf. vegl. fure, it. fuora, fuori, prov. for(a)s, v. fr. fors, (fr. hors), sp. fuera, port. foras. Var. făr ar putea reprezenta lat. foris. Cf. și afară. – Intră în compunerea anumitor cuvinte, ca fărărelege, s. f. (nelegiuire), format pe baza sl. bezakonije; fărălegi, vb. (înv., a comite un sacrilegiu sau o nelegiuire). (Sursa: DER )
fără prep., conjcț. (Sursa: Ortografic )
LACUL FĂRĂ FUND, lac antropologic, heliotermic, situat în perimetrul orașului Ocna Sibiului, format în cadrul unei saline părăsite în 1775. Supr.: 1.665 m2; ad. max.: 32 m. Salinitatea apei la suprafață este de 96 g/l, iar la 6 m adâncime de 318 g/l. Pe timpul verii, temp. apei la suprafață este de 24,5ºC, la 2,5 m adâncime 31,4ºC, iar la sub 3 m adâncime scade 12-14ºC, devenind constantă către fundul lacului. Declarat rezervație naturală hidrogeologică. (Sursa: DE )