A avea (pe cineva sau ceva însemnat sau scris) la catastif sau a trece (pe cineva sau ceva) la catastif = a avea sau a ține evidența faptelor cuiva (spre a se răzbuna pe el)
A face literatură = a părăsi domeniul faptelor reale, a trece la exagerări, la înflorituri
A se înarma cu răbdare = a-și impune răbdare, a aștepta cu stăpânire de sine desfășurarea faptelor
A-și băga mințile în cap = a-și da bine seama de urmările faptelor sale; a se cuminți
A-și vârî (sau a-i vârî cuiva) mințile în cap = a-și da bine seama (sau a face să-și dea seama) de urmările faptelor sale; a se cuminți sau a se face să se cumințească
Cu bună știință = conștient, având cunoștința deplină a faptelor
FAPT,fapte și (4) fapturi, s. n. 1. Întâmplare sau împrejurare reală, lucru petrecut în realitate. Fapt istoric. ◊ Loc. adv. și adj. De (sau în) fapt = (care este) în realitate, efectiv. ◊ Expr. Fapt e că... = nu e mai puțin adevărat că..., adevărul e că..., în orice caz. ♦ Fenomen. Fapte de limbă.2. Acțiune săvârșită de cineva; faptă. ◊ Expr. Fapt împlinit = acțiune care s-a încheiat, care nu mai poate fi schimbată; situație definitivă. 3. (Pop.; în legătură cu unele momente ale zilei; urmat de determinări în genitiv sau introduse prin prep. „de”) Început. Faptul zilei. În fapt de seară.4. (Pop.; în superstiții) Farmec, vrajă. – Lat. factum. (Sursa: DEX '98 )
FÁPTĂ,fapte, s. f. Acțiune săvârșită, act îndeplinit de cineva; fapt; ispravă. ◊ Fapte de arme = acte de eroism militar. ◊ Loc. adv. (Înv.) În faptă = în realitate, de fapt. – Lat. facta (pl. lui factum) devenit sg. f. (Sursa: DEX '98 )
FAPT1 ~en. 1) Întâmplare care a avut loc în realitate; eveniment. ~istoric. 2) Fenomen izolat dintr-un anumit domeniu. ~e de limbă. 3) v.FAPTĂ. 4) (în îmbinare cu substantive ce denumesc anumite perioade exprimă ideea de început) În ~ul zilei. În ~ul serii. /<lat. factum (Sursa: NODEX )
FÁPTĂ ~ef. Acțiune săvârșită de cineva; treabă. ~ eroică. ◊ În ~ în realitate. [G.-D. faptei] /<lat. facta (Sursa: NODEX )
!iárba-dátului-și-a-fáptului (plantă) s. f. art., g.-d. art. iérbii-dátului-și-a-fáptului (Sursa: DOOM 2 )
BURUIANA-FÁPTULUI s. v. garanță, otrățel, pațachină, roibă. (Sursa: Sinonime )
FAPT s. 1. caz, întâmplare. (ŭl din Vaslui.)2. v. întâmplare. 3. v. fenomen. (Sursa: Sinonime )
FÁPTĂ s. 1. lucru. (A comis o ~ nedemnă.)2. ispravă. (Ce ~ ai mai comis?)3. v. operă. (~ de binefacere.)4. act, acțiune, (înv.) deală, (fig.) pas. (Răspund de ~ele mele.) (Sursa: Sinonime )
FAPTUL ZÍLEI s. v. auroră, crepuscul, zori. (Sursa: Sinonime )
IARBA-DATULUI-ȘI-A-FÁPTULUI s. v. feciorică. (Sursa: Sinonime )
IARBA-FÁPTULUI s. v. sclipeț. (Sursa: Sinonime )
fapt, -ă, adj. (înv.) făcut. (Sursa: DAR )
fapt (acțiune) s. n., pl. fápte (Sursa: Ortografic )
fáptă s. f., g.-d. art. fáptei; pl. fápte (Sursa: Ortografic )
iárba-dátului-și-a-fáptului s. f. (Sursa: Ortografic )