A (i) se duce (sau a-i merge) cuiva vestea (sau buhul) ca de popă tuns = a stârni vâlvă cu o faptă neobișnuită; a se face mare zarvă în jurul cuiva sau a ceva
A prinde (pe cineva) cu mâța (sau cu mâna) în sac = a surprinde (pe cineva) în momentul când săvârșește o faptă rea
A prinde (pe cineva) cu ocaua mică = a prinde (pe cineva) cu o minciună, cu o faptă necinstită
A-și face păcat(e) cu cineva = a face o faptă rea în dauna cuiva, a oropsi, a nedreptăți pe cineva
Bătaie de joc = batjocură; faptă urâtă, incalificabilă
FÁPTĂ,fapte, s. f. Acțiune săvârșită, act îndeplinit de cineva; fapt; ispravă. ◊ Fapte de arme = acte de eroism militar. ◊ Loc. adv. (Înv.) În faptă = în realitate, de fapt. – Lat. facta (pl. lui factum) devenit sg. f. (Sursa: DEX '98 )
FÁPTĂ ~ef. Acțiune săvârșită de cineva; treabă. ~ eroică. ◊ În ~ în realitate. [G.-D. faptei] /<lat. facta (Sursa: NODEX )
FÁPTĂ s. 1. lucru. (A comis o ~ nedemnă.)2. ispravă. (Ce ~ ai mai comis?)3. v. operă. (~ de binefacere.)4. act, acțiune, (înv.) deală, (fig.) pas. (Răspund de ~ele mele.) (Sursa: Sinonime )
fáptă s. f., g.-d. art. fáptei; pl. fápte (Sursa: Ortografic )