FANÁTIC, -Ă, fanatici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Om) dominat de fanatism. 2. Adj. (Despre manifestările oamenilor) Care exprimă, trădează fanatism. – Din fr. fanatique, lat. fanaticus. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

FANÁTIC, -Ă adj. (adesea s.) Cuprins de fanatism; (p. ext.) foarte zelos, cu foarte mult zel (pentru ceva).** Care se crede inspirat de divinitate; care este animat de o exaltare religioasă. ♦ Pătimaș, excesiv, intolerant. [< fr. fanatique, it. fanatico, lat. fanaticus]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

FANÁTIC, -Ă I. adj., s. m. f. (om) dominat de fanatism; foarte zelos; animat de o exaltare religioasă. II. (despre sentimente, manifestări) care dovedește fanatism; pătimaș, intolerant. (< fr. fanatique, lat. fanaticus) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

FANÁTIC adj., s. (BIS.) bigot, habotnic, (pop. și fam.) bisericos, (înv.) pravoslavnic. (Credincios ~.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

fanátic s. m., adj. m., pl. fanátici; f. sg. fanátică, g.-d. art. fanáticei, pl. fanátice (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

FANÁTIC ~că (~ci, ~ce) 1) și substantival Care este stăpânit de fanatism. 2) (despre sentimente) Care vădește fanatism; pătimaș. /<fr. fanatique, lat. fanaticus (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard