FANÁ, fanez, vb. I. Refl. (Despre flori și legume; p. ext. despre oameni) A-și pierde prospețimea; a se trece, a se ofili, a se veșteji. – Din fr. faner. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

FANÁR, fanare, s. n. (Înv.) Felinar. [Var.: fânár s. n.] – Din ngr. fanári. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

FÂNÁR s. n. v. fanar. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

A FANÁ ~éz tranz. rar A face să se faneze /<fr. faner (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

A SE FANÁ se ~eáză intranz. livr. 1) (despre flori și unele legume) A-și pierde vlaga și frăgezimea; a se veșteji; a se ofili. 2) (despre persoane) A-și pierde prospețimea fizică; a se ofili. /<fr. faner (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

FANÁR ĕ n. Lampă de gaz portativă, folosită în afara încăperilor. / (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

FANÁ vb. I. refl. A se ofili, a se trece, a se veșteji. [< fr. faner]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

FANÁ vb. refl. a se ofili, a se trece, a se veșteji. (< fr. faner) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

Fanár (cartier din Constantinopol) s. propriu n. (Sursa: DOOM 2 ) Copy to clipboard

FANÁ vb. a se trece, (fig.) a se ofili, a se veșteji. (O femeie care s-a ~.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

FANÁR s. v. crâng, felinar, lampă, prâsnel. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

FÂNÁR s. v. felinar, lampă. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

fanár (fanáre), s. n. – 1. Lanternă; felinar. – 2. Cartier grecesc din Constantinopole. – Var. (Mold.) fînar. Mr. fînare. Ngr. φανάρι (Ronzevalle 125; Gáldi, Dict., 187), din lat. fanarium, cf. tc., alb., bg. faner. Este dublet de la fanal, s. n. (felinar), din it. fanale, fr. fanal. – Der. fanaragiu, s. m. (angajat care aprindea felinarele din iluminatul public), din tc. fenarci (Șeineanu, II, 167); fînăraș, s. m. (Mold., licurici); fanariot, s. m. (grec din Constantinopole aparținînd aristocrației din Fanar, care a ocupat funcții pe cît de numeroase pe atît de importante în Munt. și Mold., în sec. XVII și XVIII), din ngr. φαναριώτης; fanariot, adj. (referitor la fanariot sau la epoca de la 1711 la 1821, în istoria română); fanariotic(esc), adj. (înv., referitor la fanarioți); fanariotism, s. n. (politică proprie exploatatorilor venetici); fanariotiza, vb. (a greciza). Cf. felinar. (Sursa: DER ) Copy to clipboard

faná vb., ind. prez. 1 sg. fanéz, 3 sg. și pl. faneáză (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

fanár s. n., pl. fanáre (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard