FALÍT, -Ă, faliți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care se află în stare de faliment; (om) insolvabil. ♦ Fig. (Persoană) care a suferit un eșec total, care s-a compromis din punct de vedere politic sau moral. – Din it. fallito. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

FALÍT, -Ă adj., s.m. și f. (Comerciant, industriaș, bancher) care a încetat plățile, declarat de o instanță judiciară în stare de faliment. ♦ (Fig.) Prăbușit, ruinat, distrus. [Cf. germ. Fallit, it. fallito]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

FALÍT, -Ă adj., s. m. (comerciant, industriaș, bancher) care se află în stare de faliment; bancrut. ◊ (fig.) (cel) care a suferit un eșec total; ruinat. (< it. fallito) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

FALÍT adj., s. (FIN.) 1. adj. insolvabil. (Negustor ~.) 2. s. bancrutar, (înv.) mofluz, mofluzit. (Un ~ și creditorii săi.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

Falit ≠ solvabil (Sursa: Antonime ) Copy to clipboard

falít s. m., adj. m., pl. falíți; f. sg. falítă, pl. falíte (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

FĂLÍ, fălesc, vb. IV. 1. Refl. A se arăta mândru de cineva sau de ceva; a se mândri, a se lăuda, a se fuduli cu... ♦ (Peior.) A se arăta plin de sine, îngâmfat; a se îngâmfa, a se făloși. 2. Tranz. (Înv.) A preamări, a slăvi. – Din sl. hvaliti. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

A FĂLÍ ~ésc tranz. înv. A ridica în slăvi (în mod exagerat); a slăvi; a glorifica; a elogia; a cânta; a exalta. /<sl. hvaliti (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

A SE FĂLÍ mă ~ésc intranz. A se mândri peste măsură; a se fuduli. /<sl. hvaliti (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

FALÍT ~tă (~ți, ~te) și substantival (despre persoane) 1) Care este declarat insolvabil de o instanță judecătorească; aflat în faliment. 2) fig. Care a suferit un eșec total. /<it. fallito (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

FĂLÍ vb. 1. v. mândri. 2. v. îngâmfa. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

FĂLÍ vb. v. cinsti, cânta, elogia, glorifica, lăuda, mări, omagia, preamări, preaslăvi, proslăvi, slăvi, venera. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

fălí (fălésc, fălít), vb. – (Banat) A fi lipsit de. Sb. faliti, din it. fallire. – Der. fălincă, s. f. (greșeală, eroare), din sb. falinka. (Sursa: DER ) Copy to clipboard

fălí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fălésc, imperf. 3 sg. făleá; conj. prez. 3 sg. și pl. făleáscă (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard