FALANGÉTĂ s.f. (Anat.) Ultima falangă, care poartă unghia. [< fr. phalangette]. (Sursa: DN )
FALANGÉTĂ s. f. ultima falangă (II), care poartă unghia. (< fr. phalangette) (Sursa: MDN )
falangétă s. f., pl. falangéte (Sursa: Ortografic )
| falangetă substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | falangetă | falangeta |
| plural | falangete | falangetele |
| genitiv-dativ | singular | falangete | falangetei |
| plural | falangete | falangetelor |
| vocativ | singular | falangetă, falangeto |
| plural | falangetelor |
