fáin (fáină), adj. – Fin, distins, prețios. Germ. fein (Borcea 185; Tiktin; DAR; după Gáldi, Dict., 176, prin intermediul mag.). Curent în Trans., considerat vulgar în Munt. (Sursa: DER )
fáin adj. m., pl. fáini; f. sg. fáină, pl. fáine (Sursa: Ortografic )
FAIN ~ă ( ~i, ~e)fam. Care are calități deosebite; foarte bun. /<germ. fein (Sursa: NODEX )