FAGOCITÁ vb. I. tr. (Despre fagocite) A îngloba, digerând, bacterii sau alte corpuri străine. [< fr. fagociter]. (Sursa: DN )
FAGOCITÁ vb. tr. (despre fagocite) a îngloba (digerând) bacterii etc. (< fr. fagocyter) (Sursa: MDN )
fagocitá vb., ind. prez. 3 sg. fagociteáză (Sursa: Ortografic )
| fagocita verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) fagocita | fagocitare | fagocitat | fagocitând | singular | plural |
| — | — |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | — | — | — | — | — |
| a II-a (tu) | — | — | — | — | — |
| a III-a (el, ea) | fagocitează | (să) fagociteze | fagocita | fagocită | fagocitase |
| plural | I (noi) | — | — | — | — | — |
| a II-a (voi) | — | — | — | — | — |
| a III-a (ei, ele) | fagocitează | (să) fagociteze | fagocitau | fagocitară | fagocitaseră |
