Dex.Ro Mobile
FACTÚRĂ2, facturi, s. f. Act justificativ privind vânzările și cumpărările de mărfuri, lucrările executate și serviciile prestate, precum și mărfurile lăsate în păstrare; formular tipărit pe care se întocmește un astfel de act. – Din fr. facture. (Sursa: DEX '98 )

FACTÚRĂ1, facturi, s. f. Structură, constituție (intelectuală, psihică, morală etc.). ♦ Caracter, aspect exterior, specific al unei opere de artă plastică. ♦ Ansamblul mijloacelor de expresie care determină specificul unei opere literare sau muzicale. – Din fr. facture, lat. factura. (Sursa: DEX '98 )

FACTÚRĂ1 s.f. Fel particular în care este făcut un lucru; structură, constituție (psihică, morală etc.). ♦ Felul în care este alcătuită o operă artistică. [< fr. facture, cf. lat. factura – fel de a face ceva]. (Sursa: DN )

FACTÚRĂ2 s.f. Notă amănunțită (în ceea ce privește calitatea, prețul etc.) asupra mărfurilor cumpărate sau expediate. [< fr. facture]. (Sursa: DN )

FACTÚRĂ1 s. f. 1. fel particular în care este făcut un lucru; structură, constituție (psihică, morală etc.) 2. felul în care este alcătuită o operă artistică. (< fr. facture, lat. factura) (Sursa: MDN )

FACTÚRĂ2 s. f. act justificativ în care se consemnează cantitatea, calitatea, prețul etc. mărfurilor cumpărate sau expediate. (< fr. facture) (Sursa: MDN )

FACTÚRĂ s. 1. caracter, fel, gen, natură. (Compoziție de o ~ aparte.) 2. v. conformație. (Sursa: Sinonime )

factúră s. f., g.-d. art. factúrii; pl. factúri (Sursa: Ortografic )

FACTURÁ, facturez, vb. I. Tranz. A întocmi factura2 pentru o marfă. – Din fr. facturer. (Sursa: DEX '98 )

A FACTURÁ ~éz tranz. (mărfuri) A trece într-o factură. /<fr. facturer (Sursa: NODEX )

FACTÚRĂ1 ~i f. 1) Mod de organizare a elementelor sau a părților constituente ale unui ansamblu; constituție; structură; component; compoziție. 2) Caracter specific al unei opere de artă. /<fr. facture, lat. factura (Sursa: NODEX )

FACTÚRĂ2 ~i f. 1) Act contabil sau comercial care indică cantitatea, calitatea și prețul mărfurilor sau a serviciilor executate. 2) Notă de plată. 3) Formular tipărit pe care se întocmește un astfel de act sau o astfel de notă de plată. [G.-D. facturii] /<fr. facture (Sursa: NODEX )

FACTURÁ vb. I. tr. A face, a întocmi factura unei mărfi. [< fr. facturer]. (Sursa: DN )

FACTURÁ vb. tr. a întocmi o factură. (< fr. facturer) (Sursa: MDN )

facturá vb., ind. prez. 1 sg. facturéz, 3 sg. și pl. factureáză (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
factura   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) factura facturare facturat facturând singular plural
facturea facturați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) facturez (să) facturez facturam facturai facturasem
a II-a (tu) facturezi (să) facturezi facturai facturași facturaseși
a III-a (el, ea) facturea (să) factureze factura factură facturase
plural I (noi) facturăm (să) facturăm facturam facturarăm facturaserăm, facturasem*
a II-a (voi) facturați (să) facturați facturați facturarăți facturaserăți, facturaseți*
a III-a (ei, ele) facturea (să) factureze facturau factura facturaseră
* Formă nerecomandată

factură   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular factu factura
plural facturi facturile
genitiv-dativ singular facturi facturii
plural facturi facturilor
vocativ singular factură, facturo
plural facturilor