FACTURÁRE s. f. Acțiunea de a factura și rezultatul ei. – V. factura. (Sursa: DEX '98 )
FACTURÁRE s.f. Acțiunea de a factura și rezultatul ei. [< factura]. (Sursa: DN )
facturáre s. f., pl. facturări (Sursa: Ortografic )
FACTURÁ, facturez, vb. I. Tranz. A întocmi factura2 pentru o marfă. – Din fr. facturer. (Sursa: DEX '98 )
A FACTURÁ ~éz tranz. (mărfuri) A trece într-o factură. /<fr. facturer (Sursa: NODEX )
FACTURÁ vb. I. tr. A face, a întocmi factura unei mărfi. [< fr. facturer]. (Sursa: DN )
FACTURÁ vb. tr. a întocmi o factură. (< fr. facturer) (Sursa: MDN )
facturá vb., ind. prez. 1 sg. facturéz, 3 sg. și pl. factureáză (Sursa: Ortografic )
| factura verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) factura | facturare | facturat | facturând | singular | plural |
| facturează | facturați |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | facturez | (să) facturez | facturam | facturai | facturasem |
| a II-a (tu) | facturezi | (să) facturezi | facturai | facturași | facturaseși |
| a III-a (el, ea) | facturează | (să) factureze | factura | factură | facturase |
| plural | I (noi) | facturăm | (să) facturăm | facturam | facturarăm | facturaserăm, facturasem* |
| a II-a (voi) | facturați | (să) facturați | facturați | facturarăți | facturaserăți, facturaseți* |
| a III-a (ei, ele) | facturează | (să) factureze | facturau | facturară | facturaseră |
* Formă nerecomandată
| facturare substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | facturare | facturarea |
| plural | facturări | facturările |
| genitiv-dativ | singular | facturări | facturării |
| plural | facturări | facturărilor |
| vocativ | singular | facturare, facturareo |
| plural | facturărilor |
