factuál, -ă adj. (fil.) Referitor la fapte, din fapte; faptic. (< fr. factuel, engl. factual) (Sursa: MDN )
factuál adj. m., pl. factuáli; f. sg. factuálă, pl. factuále (Sursa: Ortografic )
| factual adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | factual | factualul | factuală | factuala |
| plural | factuali | factualii | factuale | factualele |
| genitiv-dativ | singular | factual | factualului | factuale | factualei |
| plural | factuali | factualilor | factuale | factualelor |
| vocativ | singular | factualule | factualo |
| plural | factualilor | factualelor |
