FACILITÁ, facilitez, vb. I. tranz. A înlesni, a ușura îndeplinirea unei acțiuni, producerea unui fenomen etc. – Din fr. faciliter. (Sursa: DEX '98 )
FACILITÁ vb. I. tr. (Liv.) A înlesni, a ușura. [Cf. fr. faciliter, it. facilitare]. (Sursa: DN )
FACILITÁ vb. tr. a înlesni, a ușura, a favoriza. (< fr. faciliter, lat., it. facilitare) (Sursa: MDN )
FACILITÁ vb. v. ușura. (Sursa: Sinonime )
facilitá vb., ind. prez. 1 sg. facilitéz, 3 sg. și pl. faciliteáză (Sursa: Ortografic )
A FACILITÁ ~éz tranz. (procese) A face mai lesne de realizat; a ușura; a înlesni. /<fr. faciliter (Sursa: NODEX )
| facilita verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) facilita | facilitare | facilitat | facilitând | singular | plural |
| facilitează | facilitați |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | facilitez | (să) facilitez | facilitam | facilitai | facilitasem |
| a II-a (tu) | facilitezi | (să) facilitezi | facilitai | facilitași | facilitaseși |
| a III-a (el, ea) | facilitează | (să) faciliteze | facilita | facilită | facilitase |
| plural | I (noi) | facilităm | (să) facilităm | facilitam | facilitarăm | facilitaserăm, facilitasem* |
| a II-a (voi) | facilitați | (să) facilitați | facilitați | facilitarăți | facilitaserăți, facilitaseți* |
| a III-a (ei, ele) | facilitează | (să) faciliteze | facilitau | facilitară | facilitaseră |
* Formă nerecomandată
