FĂCĂTÓR, -OÁRE,făcători, -oare, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care face, creează, realizează ceva. Compuse: făcător-de-bine = binefăcător. Făcător-de-rele = răufăcător. – Face + suf. -ător. (Sursa: DEX '98 )
făcătór s. m., adj. m., pl. făcătóri; f. sg. și pl. făcătoáre, g.-d. sg. art. făcătoárei (Sursa: Ortografic )
FĂCĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival rar (despre persoane) Care face, realizează ceva. ◊ ~ de bine binefăcător. ~ de rău răufăcător. /a face + suf. ~ător (Sursa: NODEX )
