FÂNEÁȚĂ, fânețe, s. f. Teren pe care crește (în mod natural sau prin cultivare) iarba pentru fân; fânărie, fânaț. – Fân + suf. -eață. (Sursa: DEX '98 )
FÂNEÁȚĂ s. cositură, fânaț, (Transilv. și Ban.) prat. (Loc de ~.) (Sursa: Sinonime )
fâneáță s. f., g.-d. art. fânéței; pl. fânéțe (Sursa: Ortografic )
FÂNEÁȚĂ fânéțe f. Loc unde crește iarbă pentru fân. /fân + suf. ~eață (Sursa: NODEX )
| fâneață substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | fâneață | fâneața |
| plural | fânețe | fânețele |
| genitiv-dativ | singular | fânețe | fâneței |
| plural | fânețe | fânețelor |
| vocativ | singular | fâneață, fâneațo |
| plural | fânețelor |
