EȘÉC, eșecuri, s. n. Înfrângere, insucces, neizbândă, nereușită într-o acțiune. – Din fr. échec. (Sursa: DEX '98 )
EȘÉC s.n. Nereușită, insucces, înfrângere. [< fr. échec]. (Sursa: DN )
EȘÉC s. n. nereușită, insucces. (< fr. échec) (Sursa: MDN )
EȘÉC s. 1. insucces, nereușită, (rar) neizbândă, (livr.) fiasco, (fam.) chic. (~ într-o acțiune). 2. v. cădere. 3. v. înfrângere. (Sursa: Sinonime )
EȘÉC s. v. șah. (Sursa: Sinonime )
Eșec ≠ reușită, succes, victorie (Sursa: Antonime )
eșéc (eșécuri), s. n. – Înfrîngere, insucces, nereușită. Fr. échec. – Der. eșua, vb., din fr. échouer. (Sursa: DER )
eșéc s. n., pl. eșécuri (Sursa: Ortografic )
EȘÉC ~uri n. Nerealizare a unei acțiuni la care s-a depus un efort fizic sau intelectual susținut; insucces; nereușită. /<fr. échec (Sursa: NODEX )
| eșec substantiv neutru | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | eșec | eșecul |
| plural | eșecuri | eșecurile |
| genitiv-dativ | singular | eșec | eșecului |
| plural | eșecuri | eșecurilor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
