Dex.Ro Mobile
EȘALONÁ, eșalonez, vb. I. Tranz. 1. A dispune, a repartiza un întreg în mai multe părți la intervale succesive dinainte stabilite. ♦ (Fin.) A repartiza o sumă de bani în așa fel, încât plata să se efectueze pe rând și la date succesive, dinainte fixate. 2. (Mil.) A dispune trupele pe eșaloane. – Din fr. échelonner. (Sursa: DEX '98 )

EȘALONÁ vb. I. tr. A dispune, a repartiza în rânduri succesive; a pune din distanță în distanță. ♦ A fixa, a repartiza la date succesive. [< fr. échelonner]. (Sursa: DN )

EȘALONÁ vb. tr. 1. a dispune trupele în adâncime, pe mai multe eșaloane. ◊ a repartiza în rânduri succesive; a pune din distanță în distanță. 2. a distribui, a fixa la date succesive. (< fr. échelonner) (Sursa: MDN )

eșaloná vb., ind. prez. 1 sg. eșalonéz, 3 sg. și pl. eșaloneáză (Sursa: Ortografic )

A EȘALONÁ ~éz tranz. 1) (acțiuni, manifestări) A distribui în timp; a repartiza la date succesive. 2) (lucruri) A dispune la anumite distanțe unele de altele. 3) (trupe, militare) A dispune pe eșaloane. /<fr. échelonner (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
eșalona   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) eșalona eșalonare eșalonat eșalonând singular plural
eșalonea eșalonați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) eșalonez (să) eșalonez eșalonam eșalonai eșalonasem
a II-a (tu) eșalonezi (să) eșalonezi eșalonai eșalonași eșalonaseși
a III-a (el, ea) eșalonea (să) eșaloneze eșalona eșalonă eșalonase
plural I (noi) eșalonăm (să) eșalonăm eșalonam eșalonarăm eșalonaserăm, eșalonasem*
a II-a (voi) eșalonați (să) eșalonați eșalonați eșalonarăți eșalonaserăți, eșalonaseți*
a III-a (ei, ele) eșalonea (să) eșaloneze eșalonau eșalona eșalonaseră
* Formă nerecomandată