EXULTÁNT, -Ă, exultanți, -te, adj. Care exultă, foarte vesel. [Pr.: eg-zul-] – Din fr. exultant. (Sursa: DEX '98 )
EXULTÁNT, -Ă adj. Care exultă, foarte vesel. [Cf. fr. exultant]. (Sursa: DN )
EXULTÁNT, -Ă adj. care exultă. (< fr. exultant) (Sursa: MDN )
exultánt adj. m [x pron. gz], pl. exultánți; f. sg. exultántă, pl. exultánte (Sursa: Ortografic )
| exultant adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | exultant | exultantul | exultantă | exultanta |
| plural | exultanți | exultanții | exultante | exultantele |
| genitiv-dativ | singular | exultant | exultantului | exultante | exultantei |
| plural | exultanți | exultanților | exultante | exultantelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
