EXULTÁ, exúlt, vb. I. Intranz. A simți o mare bucurie, a fi foarte fericit. [Pr.: eg-zul-] – Din fr. exulter, lat. exsultare. (Sursa: DEX '98 )
EXULTÁ vb. I. intr. A simți, a manifesta o mare bucurie, a fi extrem de bucuros. [P.i. exúlt. / < fr. exulter, cf. lat. exsultare]. (Sursa: DN )
EXULTÁ vb. intr. a manifesta o mare bucurie, a fi extrem de fericit. (< fr. exulter, lat. exultare) (Sursa: MDN )
EXULTÁ vb. v. radia. (Sursa: Sinonime )
exultá vb. [x pron. gz], ind. prez. 1 sg. exúlt, 3 sg. și pl. exúltă (Sursa: Ortografic )
| exulta verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) exulta | exultare | exultat | exultând | singular | plural |
| exultă | exultați |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | exult | (să) exult | exultam | exultai | exultasem |
| a II-a (tu) | exulți | (să) exulți | exultai | exultași | exultaseși |
| a III-a (el, ea) | exultă | (să) exulte | exulta | exultă | exultase |
| plural | I (noi) | exultăm | (să) exultăm | exultam | exultarăm | exultaserăm, exultasem* |
| a II-a (voi) | exultați | (să) exultați | exultați | exultarăți | exultaserăți, exultaseți* |
| a III-a (ei, ele) | exultă | (să) exulte | exultau | exultară | exultaseră |
* Formă nerecomandată
