EXUBERÁNT, -Ă, exuberanți, -te, adj. 1. Care își manifestă sentimentele prin numeroase demonstrații exterioare; de o mare vioiciune, foarte vioi; expansiv. 2. (Rar) Abundent, îmbelșugat. – Din fr. exubérant, lat. exuberans, -ntis. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

EXUBERÁNȚĂ, exuberanțe, s. f. 1. Însușirea de a fi exuberant; manifestare a acestei însușiri; expansivitate. 2. (Rar) Bogăție, belșug, abundență; varietate. – Din fr. exubérance, lat. exuberantia. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

EXUBERÁNT ~tă (~ți, ~te) 1) (despre persoane) Care manifestă exuberanță; expansiv. Caracter ~. 2) Care se caracterizează prin abundență. Vegetație ~tă. /<fr. exubérant, lat. exuberans, ~ntis (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

EXUBERÁNȚĂ f. 1) Comportament care se manifestă prin numeroase demonstrații exterioare. 2) Abundență excesivă; supraabundență. /<fr. exubérance, lat. exuberantia (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

EXUBERÁNT, -Ă adj. 1. Excesiv, înflăcărat în manifestările sentimentelor sale; foarte vioi, expansiv. 2. Abundent, îmbelșugat. [< fr. exubérant, cf. lat. exuberans]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

EXUBERÁNȚĂ s.f. 1. Înflăcărare, vioiciune nemărginită, nemăsurată; euforie. 2. Bogăție, belșug, varietate. [Cf. fr. exubérance, lat. exuberantia]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

EXUBERÁNT, -Ă adj. 1. care își manifestă sentimentele prin demonstrații exterioare, vii, excesive; expansiv. 2. abundent; luxuriant. (< fr. exubérant, lat. exuberans) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

EXUBERÁNȚĂ s. f. 1. însușirea de a fi exuberant; manifestare exuberantă. 2. bogăție, varietate. (< fr. exubérance, lat. exuberantia) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

EXUBERÁNT adj. expansiv. (Om ~.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

EXUBERÁNȚĂ s. expansivitate. (~ unui tânăr.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

exuberánt adj. m., pl. exuberánți, f. sg. exuberántă, pl. exuberánte (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

exuberánță s. f., g. -d. art. exuberánței; pl. exuberánțe (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard