EXUBERÁNȚĂ, exuberanțe, s. f. 1. Însușirea de a fi exuberant; manifestare a acestei însușiri; expansivitate. 2. (Rar) Bogăție, belșug, abundență; varietate. – Din fr. exubérance, lat. exuberantia. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

EXUBERÁNȚĂ f. 1) Comportament care se manifestă prin numeroase demonstrații exterioare. 2) Abundență excesivă; supraabundență. /<fr. exubérance, lat. exuberantia (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

EXUBERÁNȚĂ s.f. 1. Înflăcărare, vioiciune nemărginită, nemăsurată; euforie. 2. Bogăție, belșug, varietate. [Cf. fr. exubérance, lat. exuberantia]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

EXUBERÁNȚĂ s. f. 1. însușirea de a fi exuberant; manifestare exuberantă. 2. bogăție, varietate. (< fr. exubérance, lat. exuberantia) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

EXUBERÁNȚĂ s. expansivitate. (~ unui tânăr.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

exuberánță s. f., g. -d. art. exuberánței; pl. exuberánțe (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard