extrudá vb. tr. A supune procedeului de extrudare. (< fr. extruder, lat. extrudere) (Sursa: MDN )
extrudá vb., ind. prez. 1 sg. extrudéz, 3 sg. și pl. extrudeáză (Sursa: Ortografic )
| extruda verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) extruda | extrudare | extrudat | extrudând | singular | plural |
| extrudează | extrudați |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | extrudez | (să) extrudez | extrudam | extrudai | extrudasem |
| a II-a (tu) | extrudezi | (să) extrudezi | extrudai | extrudași | extrudaseși |
| a III-a (el, ea) | extrudează | (să) extrudeze | extruda | extrudă | extrudase |
| plural | I (noi) | extrudăm | (să) extrudăm | extrudam | extrudarăm | extrudaserăm, extrudasem* |
| a II-a (voi) | extrudați | (să) extrudați | extrudați | extrudarăți | extrudaserăți, extrudaseți* |
| a III-a (ei, ele) | extrudează | (să) extrudeze | extrudau | extrudară | extrudaseră |
* Formă nerecomandată
