EXTROVERTÍT, -Ă adj. v. extravertit. (Sursa: DEX '98 )
EXTROVERTÍT, -Ă adj. v. extravertit. (Sursa: DN )
extravertít/extrovertít adj. m., pl. extravertíți/extrovertíți; f. extravertítă/extrovertítă, pl. extravertíte/extrovertíte (Sursa: DOOM 2 )
| extrovertit adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | extrovertit | extrovertitul | extrovertită | extrovertita |
| plural | extrovertiți | extrovertiții | extrovertite | extrovertitele |
| genitiv-dativ | singular | extrovertit | extrovertitului | extrovertite | extrovertitei |
| plural | extrovertiți | extrovertiților | extrovertite | extrovertitelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
