(A fi) mai presus de orice critică = (a fi) la un nivel extrem de ridicat
(A fi) sub orice critică = (a fi) de o calitate extrem de scăzută
A avea limba dezlegată = a fi extrem de vorbăreț, a spune tot ce știe
A da (ca câinele) prin băț = a fi extrem de îndrazneț, de obraznic
A face lux = a duce o existență fastuoasă, foarte costisitoare; a se îmbrăca extrem de elegant și de costisitor
A fi (sau a se afla) pe (sau la) marginea prăpastiei = a se afla într-o situație extrem de critică
A fi (sau a se crede) în al șaptelea (sau în al nouălea) cer = a fi extrem de bucuros, de fericit, de mândru
A fi (sau a se face) trup și suflet cu cineva = a fi extrem de devotat cuiva
A fi (sau a se usca, a rămâne) ca scândura (sau scândură) = a fi extrem de slab
A fi cu (sau a avea) gărgăuni în (sau la) cap = a avea idei ciudate, anormale, extravagante; a fi extrem de încrezut
A se da de ceasul morții = a depune eforturi desperate; a se frământa, a se neliniști extrem de mult
A sta (sau a ședea ca) pe ghimpi = a nu mai avea răbdare, a fi extrem de nerăbdător
A sta (sau a ședea) ca pe jăratic = a fi extrem de nerăbdător și de neliniștit sau a fi foarte grăbit
A trece de la o extremă la alta = a trece de pe o poziție pe alta diametral opusă
A tăia nodul gordian = a recurge la un mijloc extrem în rezolvarea unei situații căreia nu i se poate găsi o soluție
A întinde coarda până se rupe (sau plesnește) sau a întinde prea tare coarda = a împinge până la extrem o situație, a depăși limitele îngăduite într-o situație dată
A(-i) trece (cuiva) os prin os = a fi extrem de obosit
A-i umbla cuiva ceva prin gură = a nu-și putea aminti pentru un moment de ceva care îi este extrem de familiar, de cunoscut
A-l bate vântul (pe cineva) = a fi extrem de slab sau de slăbit
Cu furie = extrem de furios; cu putere mare, nestăvilită
Cu inima sărită = extrem de emoționat, de îngrijorat
Cu moartea în suflet = extrem de mâhnit, de îndurerat; desperat, deznădăjduit
Cât ai scăpăra din amnar = extrem de repede
La sânge = extrem de aspru, de drastic; până la distrugere
Nici cât un vârf de ac = extrem de mic, foarte puțin, aproape deloc
Pe muchie = la limită, la extremă
Până peste urechi = extrem de...
Îți cârnește nasul din loc = miroase extrem de urât
EXTRÉM, -Ă,extremi, -e, adj., subst. I. Adj. 1. Foarte mare, exagerat. ◊ Loc. adv. La extrem = până la ultima limită, peste măsură. ♦ (Adverbial; urmat de determinări introduse prin prep. „de”, formează superlativul) Foarte, prea, extraordinar de... 2. Foarte grav. ♦ (Despre mijloace terapeutice, soluții, remedii etc.) Foarte energic, întrebuințat numai în împrejurări deosebit de grave; radical, drastic. 3. Așezat în punctul cel mai îndepărtat, la capăt, la vârf, la margine. 4. Care are cea mai mare sau cea mai mică dintre valorile pe care le poate avea o mărime. II. S. f. 1. Margine, limită, capăt (foarte îndepărtat) ◊ Expr. A trece de la (sau a cădea dintr-)o extremă la (sau într-)alta = a trece de la o atitudine (exagerată) la alta opusă (dar tot exagerată). ♦ Extremă dreaptă (sau stângă) = partid sau fracțiune politică dintr-un partid, dintr-o adunare etc., care se situează pe poziții extremiste de dreapta (sau de stânga); parte ultraradicală, exagerată de dreapta (sau de stânga) a spectrului politic. 2. Valoarea cea mai mare sau cea mai mică a unei mărimi. 3. Jucător care ocupă locul lateral cel mai înaintat din stânga sau din dreapta într-o echipă de fotbal, de handbal sau de hochei. III. (Mat.) 1. S. m. Primul și ultimul termen al unei proporții. 2. S. n. Maximul sau minimul unei funcții. – Din fr. extrême, lat. extremus. (Sursa: DEX '98 )
EXTRÉM, -Ăadj.1. Așezat, situat în punctul cel mai îndepărtat; de la capăt; la vârf. 2. Care are cea mai mare sau cea mai mică dintre valorile posibile ale unei mărimi. 3. (Fig.; despre doctrine, idei politice etc.) Situat pe pozițiile cele mai neconciliatoare. 4. Foarte mare, exagerat. ♦ (Despre remedii etc.) Foarte energic, folosit doar în cazuri desperate. // s.m. (Mat.) Primul și ultimul termen al unei proporții. ♦ Valoarea extremă, maximă și minimă, a unei funcții; extremum. // s.f.1. Margine; limită ultimă. ◊ A trece de la o extremă la alta = a trece de pe o poziție pe alta diametral opusă. 2. Cea mai mare sau cea mai mică valoare a unei mărimi. 3. Jucător care ocupă locul cel mai înaintat din stânga sau din dreapta în formația de joc a unei echipe de fotbal, de handbal sau de hochei. [Var. estrem, -ă adj. / cf. fr. extrême, lat. extremus < exterus – din afară]. (Sursa: DN )
EXTRÉM, -ĂI.adj.1. situat în punctul cel mai îndepărtat; de la capăt; la vârf. 2. care are cea mai mare sau cea mai mică dintre valorile posibile ale unei mărimi. 3. (fig.; despre doctrine, idei politice etc.) pe pozițiile cele mai neconciliatoare. 4. foarte mare, exagerat. ◊ (despre remedii etc.) foarte energic, doar în cazuri desperate. II.s. m. (mat.) primul și ultimul termen al unei proporții. III.s. n.1. (mat.) valoarea extremă, maximă și minimă, a unei funcții. 2. numărătorul primului raport și numitorul celui de-al doilea într-o proporție. IV.s. f.1. margine; limită ultimă. ♦ a trece de la o extremă la alta = a trece de pe o poziție pe alta diametral opusă; extremă dreaptă (sau stângă) = grup politic care se manifestă prin idei și acțiuni ultraradicale, exagerate și rigide. 2. cea mai mare sau cea mai mică valoare a unei mărimi. 3. jucător care ocupă locul cel mai înaintat din stânga sau din dreapta în formația de jos a unei echipe de fotbal, de handbal sau de hochei. (< fr. extrême, lat. extremus) (Sursa: MDN )
EXTRÉM adj., adv. 1. adj. terminal. (Parte ~ a unui obiect.)2. adj. v. drastic. 3. adv. v. foarte. 4. adv. deosebit, excepțional, extraordinar, foarte, grozav, teribil. (~ de bun.) (Sursa: Sinonime )
extrém adj. m., (mat.) s. m., pl. extrémi; f. sg. extrémă, pl. extréme (Sursa: Ortografic )
extrém (mat.) s. n., pl. extréme (Sursa: Ortografic )
EXTRÉM ~ă (~i, ~e) 1) Care este la cel mai înalt grad; foarte intens. Frumusețe ~ă. Răutate ~ă. 2) Care termină un spațiu, o durată etc.; aflat la cel mai îndepărtat punct; ultim. Limită ~ă. /<fr. extréme, lat. extremus (Sursa: NODEX )
EXTRÉMĂ ~ef. 1) Partea cea mai îndepărtată a unei suprafețe; limită; margine; capăt. ◊ A cădea dintr-o ~ în alta a trece de la o atitudine exagerată la alta, tot exagerată. 2) sport Jucător al unei echipe de fotbal, hochei sau handbal, care ocupă locul cel mai înaintat din stânga sau din dreapta. /<fr. extréme, lat. extremus (Sursa: NODEX )
EXTRÉMĂ s. 1. v. extremitate. 2.(SPORT) aripă. (Joacă ~ stângă, la fotbal.) (Sursa: Sinonime )
LES EXTRÉMES SE TOUCHENT (fr.) extremele se ating – L.S. Mercier, „Tableau de Paris”. Formulare plastică a identităților contrariilor, idee fundamentală a dialecticii. (Sursa: DE )