EXTRAVAGÁNȚĂ, extravaganțe, s. f. Purtare, ținută, atitudine ieșite din comun; faptă lipsită de judecată; excentricitate, ciudățenie, bizarerie. – Din fr. extravagance. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard
EXTRAVAGÁNȚĂ s.f. Purtare, ținută bizară, neobișnuită; ciudățenie, excentricitate. [< fr. extravagance ]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard
EXTRAVAGÁNȚĂ s. f. manifestare, ținută neobișnuită, bizară; excentricitate. (< fr. extravagance ) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard
EXTRAVAGÁNȚĂ s. bizarerie, ciudățenie, excentricitate, fantezie, originalitate, teribilism. (Ce sunt ~ele astea?) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard
extravagánță s. f., g.-d. art. extravagánței; pl. extravagánțe (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard
EXTRAVAGÁNȚĂ ~e f. 1) Caracter extravagant. 2) Manifestare extravagantă. /<fr. extravagance (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard
extravaganță substantiv feminin nearticulat articulat nominativ-acuzativ singular extravaga nță extravaga nța plural extravaga nțe extravaga nțele genitiv-dativ singular extravaga nțe extravaga nței plural extravaga nțe extravaga nțelor vocativ singular extravaga nță, extravaga nțo plural extravaga nțelor
