Dex.Ro Mobile
EXTRAPOLÁ, extrapolez, vb. I.Tranz. A face o extrapolare. – Din fr. extrapoler. (Sursa: DEX '98 )
EXTRAPOLÁ vb. I. tr. A aplica procedeul extrapolării; a face o extrapolare. [< fr. extrapoler]. (Sursa: DN )
EXTRAPOLÁ vb. tr. a aplica procedeul extrapolării; a face o extrapolare. (< fr. extrapoler) (Sursa: MDN )
extrapolá vb., ind. prez. 1 sg. extrapoléz, 3 sg. și pl. extrapoleáză (Sursa: Ortografic )
A EXTRAPOLÁ ~éz tranz. (teorii, lucruri cunoscute) A aplica prin analogie la un alt domeniu pentru a face anumite deducții. /<fr. extrapoler (Sursa: NODEX )
Declinări/Conjugări
extrapola   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) extrapola extrapolare extrapolat extrapolând singular plural
extrapolează extrapolați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) extrapolez (să) extrapolez extrapolam extrapolai extrapolasem
a II-a (tu) extrapolezi (să) extrapolezi extrapolai extrapolași extrapolaseși
a III-a (el, ea) extrapolează (să) extrapoleze extrapola extrapolă extrapolase
plural I (noi) extrapolăm (să) extrapolăm extrapolam extrapolarăm extrapolaserăm, extrapolasem*
a II-a (voi) extrapolați (să) extrapolați extrapolați extrapolarăți extrapolaserăți, extrapolaseți*
a III-a (ei, ele) extrapolează (să) extrapoleze extrapolau extrapolară extrapolaseră
* Formă nerecomandată

m.dex.ro © 2009-2025 | Expresii | Confidențialitate | Desktop

Sursa: www.dexonline.ro - Informații despre licență - Dex Online - Dicționar explicativ al limbii române