EXTRÁGERE,extrageri, s. f. Acțiunea de a extrage și rezultatul ei; extracție. – V. extrage. (Sursa: DEX '98 )
EXTRÁGEREs.f. Acțiunea de a extrage și rezultatul ei; extracție. [< extrage]. (Sursa: DN )
EXTRÁGERE s. 1. v. extracție. 2. scoatere, (pop.) tragere. (~ glonțului prin operație.)3. exploatare, scoatere. (~ țițeiului.) (Sursa: Sinonime )
extrágere s. f. → tragere (Sursa: Ortografic )
EXTRÁGE,extrág, vb. III. Tranz. 1.. A scoate o substanță dintr-un material, a separa o substanță de alta prin diferite procedee. ♦ A scoate un corp din locul în care s-a format sau în care a fost introdus. 2. (Mat.; în expr.) A extrage rădăcina pătrată (sau cubică etc.) = a calcula rădăcina pătrată (sau cubică etc.) a unui număr dat. – Din lat. extrahere (după trage). (Sursa: DEX '98 )
A EXTRÁGE extrágtranz. 1) (substanțe) A separa dintr-un material (prin diverse procedee). 2) (zăcăminte minerale) A dobândi prin extracție; a scoate. 3) (obiecte) A scoate din locul în care a fost sau în care a intrat. ~ un dinte. ~ un glonț. 4) (citate, fragmente) A copia cu un anumit scop. 5) (rădăcina pătrată sau cubică) A determina prin calcul. /<lat. extrahere (Sursa: NODEX )
EXTRÁGEvb. III. tr.1. A separa ceva dintr-o materie din care făcea parte, în care era încorporat. ♦ A scoate un corp din locul în care a intrat sau unde s-a format. 2. A scoate un citat, un fragment dintr-un text, dintr-o carte etc. 3. A căuta rădăcina pătrată a unui număr. [P.i. extrág, var. estrage vb. III. / cf. fr. extraire, lat. extrahere, după trage]. (Sursa: DN )
EXTRÁGEvb. tr. 1. a separa ceva dintr-o materie încorporată. ◊ a scoate un corp din locul în care a intrat sau unde s-a format. 2. a scoate un citat, un fragment dintr-un text. 3. a calcula rădăcina (pătrată, cubică) a unui număr. (< lat. extrahere) (Sursa: MDN )
EXTRÁGE vb. 1. a scoate, (pop.) a trage. (A ~ o măsca, un cui, un glonț.)2. a lua, a scoate. (A ~ apă din fântână.) (Sursa: Sinonime )
