EXTINCTÓR, -OÁRE, extinctori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care are proprietatea de a stinge. 2. S. n. Aparat care servește la stingerea incendiilor; stingător. – Din fr. extincteur, lat. extinctor, -oris. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard
EXTINCTÓR, -OÁRE adj., s.n. (Aparat) pentru stingerea incendiilor; stingător. [< fr. extincteur ]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard
EXTINCTÓR, -OÁRE I. adj. care are proprietatea de a stinge. II. s. n. stingător de incendii. (< fr. extincteur , lat. extinctor ) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard
EXTINCTÓR s. v. stingător . (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard
extinctór adj. m. (sil. -tinc- ), pl. extinctóri; f. sg. și pl. extinctoáre (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard
extinctór s. n. (sil. -tinc-), pl. extinctoáre (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard
EXTINCTÓR ~oáre n . Aparat pentru stingerea incendiilor; stingător. [Sil. ex-tinc-tor ] /<fr. extincteur, lat. extinctor, ~oris (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard
extinctor adjectiv masculin feminin nearticulat articulat nearticulat articulat nominativ-acuzativ singular extincto r extincto rul extinctoa re extinctoa rea plural extincto ri extincto rii extinctoa re extinctoa rele genitiv-dativ singular extincto r extincto rului extinctoa re extinctoa rei plural extincto ri extincto rilor extinctoa re extinctoa relor vocativ singular — — plural — —
