EXPULZÁ,expulzez, vb. I. Tranz. A obliga să părăsească țara, a trimite peste graniță un străin care a executat o pedeapsă sau a cărui prezență pe teritoriul statului nu mai este dorită. ♦ A da, a împinge afară, a sili să iasă. – Din fr. expulser, lat. expulsare. (Sursa: DEX '98 )
EXPULZÁvb. I. tr.1. A scoate, a da, a împinge afară. 2. A izgoni pe cineva din țară. [< fr. expulser, cf. lat. expulsare]. (Sursa: DN )
EXPULZÁvb. tr. 1. a dispune, printr-un act al puterii de stat, ca cineva să părăsească teritoriul țării în care se află. 2. a scoate, a da, a împinge afară. (< fr. expulser, lat. expulsare) (Sursa: MDN )
EXPULZÁ vb. (JUR.) (livr.) a relega. (A ~ un cetățean străin.) (Sursa: Sinonime )
expulzá vb., ind. prez. 1 sg. expulzéz, 3 sg. și pl. expulzeáză (Sursa: Ortografic )
A EXPULZÁ ~éztranz. 1) (străini) A obliga să părăsească țara; a izgoni dintr-un stat. 2) A da afară; a forța să iasă. /<fr. expulser, lat. expulsare (Sursa: NODEX )
